4. sunt spam (contin publicitate pentru profit; lipsite de sens/continut; sunt alcatuite doar dintr-un link/imagine; strict personale)

Un dramaturg de exceptie, ale carui piese au fost sistematic interzise in perioada comunista

“ La intersecţia bubuitului de tun, care abia a încetat, şi freamătul vieţii care răsare pe ruine...”

Biografie:
Nascut la Cluj in 1926
1944 Deportare, ca evreu, La Auschwitz
!944/45 Lagar de concentrare Auschwitz, Kaufering, Dachau
29.04.1945 Eliberat de Americani in Dachau
1945/46 Spital in Dachau, apoi in Gauting.
Mai 1946 Intoarcere la Cluj
1946-1950 Studii de chimie la Universitatea din Cluj, apoi din Bucuresti
!1950-1973 Chimist in cercetare si proiectare. ( Chimie organica, petrochimie, chimie farmaceutica) Paralel scrieri ( la inceput proza, mai tarziu sio teatru, in ungureste si in romaneste)
1973 Pensionare. Dupa pensionare scrieri, proza si teatru, traduceri, documentatie tehnica.

Volume de teatru editate:
Cain. De Amore. Tezeu – noua piese interzise, Ed. Rao 2001
Palaver (Editie trilingva: romana, germana, engleza) Ed. Rao 2003
Incantatio (Editie trilingva : romana, maghiară, engleză) Ed. Nemira, 2005


Traseul vieţii unui evreu ce a reuşit să supravieţuiscă în mod miraculos cumplitelor lagăre de concentrare naziste, este întotdeauna un subiect interesant. Dar să preferi, după eliberare, emigrarea în Germania decât a trăi sub comunişti, iată un subiect care ar trebui să dea de gândit celor ce nu au apucat măreaţa Epocă de Aur, sau celor ce astăzi încă mai sunt nostalgici.
L. Ervin – Deutsch este un scriitor maghiar de origine română care a înţeles preţul libertăţii şi care a învăţat să trăiască zi de zi alături de nemţii care odinioară i-au fost duşmani.
Ura, alienarea, violenţa sunt noţiuni uitate de foarte mult timp pentru un om care a preferat libertatea.
Ideea emigrării nu i-a încolţit brusc, ci treptat, după ce o serie întreagă de piese dramatice i-au fost interzise din motive aberante, în ciuda faptului că unele ajunseseră în pragul premierei. Întreg volumul Cain. De Amore.Tezeu. reeditat în 2001 de Editura Rao a suferit cenzura mai marilor lideri comunişti “polivalenţi”. Singura piesă care nu a avut aceeaşi soartă a fost Palaver, reeditată si ea in 2003 la aceeaşi editură. Am în mâini un caiet-program îngălbenit de vremuri cu en-tête-ul Teatrului Evreiesc de Stat Bucureşti din stagiunea
1966-1967, pe care scrie triumfător la mijlocul paginii : Palaver – Ca un balon furat de vânt. Regia George Teodorescu, Scenografia Lucu Andreescu, iar în rolurile principale
Adrian Lupu, Tobias Bălan, Ion Grapini, Bebe Bercovici, Carol Marcovici, Ruth Schnecker, actori ce nu au nevoie de nici un fel de prezentare...
Dar, pentru dramaturg era mult prea puţin. După câteva încercări eşuate, reuşeşte în cele din urmă să emigreze în patria lagărelor, fără teama rememorării celor pătimite. Mânat doar de o frenetică foame de libertate... Aşadar, “ca un balon furat de vânt, bâjbâie spre o viaţă nouă” fidel crezului său celebru “ a arăta că a rămâne om în neomenie - este uneori şi asta eroism” (Citate din caietul-program.)
De atunci şi până în prezent vizitează în fiecare an România tranziţiei. Şi credeţi că se mulţumeşte doar să comenteze chestiuni de politică, precum diverse personaje nostime de vârsta a treia? Nicidecum. Publică diverse articole de chimie, a editat o nouă piesă Incantatio la editura Nemira, a întâlnit un regizor minunat Radu Mardari care montează Ucigaşii (una din cele nouă piese interzise) în Club Arca, are de asemenea un proiect la un celebru teatru bucureştean pentru stagiunea 2005-2006, şi nu în ultimul rând îşi traduce piesele în mai multe limbi străine, ajutat fiind pentru limba engleză de un mai vechi colaborator, domnul Petre Mureşan.
Iată în câteva rânduri un crochiu al unui luptător. Al unui om care, deşi aflat deseori aproape de moarte, a continuat să spere. Şi mai ales, să facă ceva pentru a depăşi momentele critice. Este portretul unui scriitor ce a iubit teatrul mai mult decât orice. Este unul dintre aceia “care-şi aduce aminte de anumite fapte vechi, le priveşte ca şi cum le-ar fi citit undeva. Distanţarea în timp nu numai că împăienjeneşte şi estompează faptele, ci le şi deformează. Contururile devin mai şterse, dar se şi modifică. Timpul şi memoria accentuează unele amintiri, le ridică la suprafaţă, pe altele le scufundă, le modifică nuanţele sau le dau uitării...”