Comentariul din RL nu este un unicat: asemenea idei dogmatice apar de exemplu si in Sfera Politicii nr Iunie/2003 www.sferapoliticii.ro sub semnatura d-lui Vlad Flonta. Pentru acesti domni capitalismul a triumfat si nu mai trebuie chestionat, nici de la dreapta,stanga sau alte "directii", iar cei care o fac sunt dusmanii poporului. In Romania, mai ales, nu mai conteaza cine si cum a obtinut capitalul atata vreme cat oamenii gasesc la acesti "capitalisti" un loc de munca. Nemultumitilor li se ia darul! Singura care este acceptata in corul criticii constructive e "societatea civila" simulata de o mana de ideologi de serviciu porniti sa incropeasca un "soft ideology" a la roumaine! Nimeni nu mai pomeneste de ideea "absurda" a unui proces al comunismului pentru ca asta ar deranja locurile caldute in care se afla multi dintre noii ideologi, unii proaspat reveniti de la studii "esterne", plus ca asta ar "intina" chiar si pseudocapitalismul neaos. In fond, ori alegeti capitalismul ori Stalin va bate la usa! Cam asta e mesajul! Nesansa Romaniei este ca suporta un pseudo-capitalism fondat pe jaf rapid si sistematic, combinat cu un val de neo-liberalism sprijinit de corifeii gandirii unice care vor sa convinga lumea ca democratie= capitalism, si e de la sine inteles ca in Romania, dat fiind ca "poporul" voteaza "liber" e si democratie!

Intr-adevar, comentariul din Romania Libera nu e un unicat, e mai degraba un exemplu tipic de atitudine ce domina presa romaneasca "democratica".
Dilema Veche e o alta publicatie ce se auto-proclama mereu ca fiind democratica, publicind insa in mod constant articole pro-militariste ce desconsidera dreptul la existenta al opiniilor adverse sau le reduc la derizoriu.

Iata un exemplu recent.

Contextul: La un mom dat neprecizat dupa 11 Septembrie 2001, Sever Voinescu a sustinut o conferinta intr-o "respectata universitate americana", in care argumenta ca solutia de forta pentru rasturnarea dictaturii din Afganistan e inevitabila, si ca "razboiul impotriva regimului taliban este legitim si necesar, dupa cum orice actiune militara de anihilare a retelelor teroriste mi se pare legitima si necesara".

Iata ce a inteles autorul din reactia dezaprobatoare a salii:

1) cei care nu sint de acord sint tineri si deci imaturi:
"La final, era clar ca ideile mele au iritat in special asistenta foarte tinara."
Nu era normal ca majoritatea audientei sa fie compusa
din tineri, dat fiind ca prelegerea avea loc la o
universitate?

2) reactia lor e afectiva (adica e o slabiciune), si in masura in care e vorba despre femei si tragedii personale, asta e de inteles:
"Ei nu puteau empatiza cu cineva traumatizat de comunism, dupa cum eu nu puteam empatiza cu cineva terifiat de spaimele libertatii. Imi amintesc patetismul emotionant al unei studente, de-a dreptul scandalizata de spusele mele, care m-a acuzat ca sustin crimele in masa (am inteles-o, era originara din Afganistan si se temea ca bombele americane vor ucide rudele pe care le avea acolo)."
De unde stie oare Sever Voinesc ca acei "tineri" sint "terifiati de spaimele libertatii" ?

3) cind e vorba despre barbati si argumente, acestea sint a priori false, de aruncat in afara discutiei, daca au a face ceva cu Marx:

"La fel, imi amintesc si acum un tinar care mi-a pus in brate o carte spunindu-mi ca numai dupa ce o citesc voi intelege ce se intimpla pe lume. In fata lui, am citit cuprinsul si am rasfoit indexul, unde am constatat ca cel mai citat autor era Marx (epuiza cam o treime din cele cinci pagini de index), urmat indeaproape de Engels si de corifeii scolii de la Frankfurt."

De remarcat ca pentru autorul Sever Voinescu nu doar Marx si Engels, ci intreaga scoala de la Frankfurt, toate acestea nu merita a fi considerate, nu isi au locul in discurs: sint reduse la tacere.
La fel cum sint reduse la tacere, expediate in neant, toate argumentele posibile, prin transformarea lor in non-expresii ale slabiciunilor imaturitatii, tineretii, tragediilor personale si nu in ultimul rind ale genului feminin, care, iata, nu lipseste din lista exemplelor de negativitati-in-sine oferite de Voinescu.

Sursa:
 http://www.algoritma.ro/dilema/76/SeverVOI.htm

inca un "razboinic" roman de hirtie, dar cu fantasme imperialiste reale:

"Ne aflam in tabara cea buna. De la Wilhelm Cuceritorul incoace, toate marile razboaie ale lumii au fost castigate de partea in care s-a aflat Marea Britanie."

"Pentru noi, romanii, este important sa gasim forta si curajul de a ramane de aceasta parte chiar daca alegerea ne-ar putea costa lacrimi, sudoare si sange. Prea avem un trecut marcat de compromisuri istorice si fratii cu dracul, pentru a rata si aceasta sansa. Daca credem in valorile libertatii si democratiei, trebuie sa ramanem pana la capat de partea englezilor. Razboiul lor e si al nostru. Nu intamplator am ales si citatul din aceasta pagina, apartinandu-i lui Churchill: „Aveati de ales intre razboi si dezonoare. Ati ales dezonoarea si veti avea razboi”."



Sursa: Evenimentul Zilei, Luni, 11 Iulie 2005
 http://www.evenimentulzilei.ro/comentarii/?news_id=191240

pe limba lui churchill: "un-freakin'-belieavable"! (mi se pare mie, sau marea britanie a *pierdut*, in urma anumitor razboaie mai mult sau mai putin recente decit wilhelm cuceritorul, anumite colonii?)

dar din acelasi text maret din evz: "... britanicii nu s-au inghesuit sa ceara autoritatilor retragerea trupelor din Irak... Pur si simplu, englezii rezista de o maniera „churchilliana”"! mda... din pacate pt. autor si posibil churchill, "englezii" de fapt NU prea "rezista", pentru ca tot mai putini din ei sustin razboiul din irak (un sondaj din martie 2004 arata ca "Just 43% of the British believe their country made the right decision to use military force against Iraq, down sharply from 61% last May." -  http://people-press.org/reports/display.php3?PageID=796 si foarte recent: "The British public, by a 53% to 39% margin, also believes Prime Minister Tony Blair's government made the wrong decision to participate in the war." -  http://pewglobal.org/reports/display.php?PageID=803)

Dilema Veche a publicat continuarea articolului lui Sever Voinescu din numarul trecut, sub titlul oniric "Romania imperiala":
 http://www.algoritma.ro/dilema/77/SeverVOI.htm

Iata alte judecati semnificative:

1) colonialismul a fost si este in esenta bun:

"In orice caz, ma grabesc sa subliniez, pentru cei care mai cred in gogoritele marxist-leniniste, ca imperiul nu e neaparat ceva oprimant si imperialismul nu este, necesarmente, ceva oribil. Nu as fi prea sigur ca nu mint daca as spune, de pilda, ca Africa a progresat semnificativ intr-un climat de pace si cooperare dupa victoria luptelor de eliberare nationala sau ca India ar fi devenit puterea mondiala care este chiar daca nu cunostea puternica influenta britanica din glorioasele vremuri victoriene."

Prada fascinatiei pentru "glorioasele vremuri" ale unui adevarat "Imperiu", autorul "se grabeste" sa dea la o parte nu numai orice studii ("gogorite") care arata mecanismele prin care puterile coloniale au intretinut inapoierea Africii, mentinuta prin forta ca sursa de materii prime, materiale ca si umane, dar mai falsifica si istoria: "climatul de pace" a fost distrus la scara continentala in Africa tocmai de puterile coloniale. Adulatorul imperiilor uita spre exemplu de genociduri precum cel de la Omdurman din 1898, cind armata pacificatoare a imperiului britanic, din care facea parte idolul lui Voinescu, Churchill, a masacrat 10.000 dervisi folosind arme automate Maxim.

2) idealul integrarii Romaniei ar fi intr-un imperiu transatlantic:

"Largirea comunitatii transatlantice reprezinta forma cea mai evidenta a imperialismului despre care vorbesc. Este un imperialism care inseamna, precis, extinderea la o scara cit mai cuprinzatoare a valorilor fundamentale ale imperiului: stat de drept, democratie, economie de piata"

Curat democratie! Doar lipsa desavirsita de experienta in dialog social si ignoranta pot sa il conduca pe autor la alinierea senina a cuvintului de ordine actual "democratie" in subordinea fantasmelor "imperialiste". De cind, din punct de vedere istoric, sint "valorile fundamentale ale imperiului" cele enumerate de Voinescu?! Daca autorul ar fi un adolescent, probabil s-ar gasi cineva sa il sfatuiasca sa isi canalizeze fantasmele spre un regim mai adecvat al eroticului. Asa, ramine sa ne miram de modul cum simbolurile si fantasmele dau legea gindirii insesi la razboinicii "democrati" din spatiul public romanesc.

3) imperiul e bun fiindca cetatenii sai devin pasivi

"imperiul este ca un automobil confortabil, masiv, puternic si atit de sofisticat incit, de la un moment dat, inceteaza sa mai fie un automobil pe care soferul il duce unde vrea, ci un automobil care-l duce pe sofer undeva."

Cel mai amuzant: atunci cind autorul, lasind la o parte datele istorice, incearca sa gaseasca o metafora pentru a ilustra beneficiile imperiului, recurge inevitabil la registrul consumismului si al pasivitatii. Doar ca hazliul devine sinistru cind constati ca asemenea mostre de judecata sint simptomatice pentru spiritul dominant din media mainstream romaneasca.

In concluzie - generatia de intelectuali care nu a fost in stare sa dezvolte o adevarata rezistenta la totalitarism isi aduce astazi benevol aportul la noua colonizare, si-o doreste ardent, creind in continuare un fond cultural de pasivitate si non-rezistenta fata de putere, dublat de o aversiune inversunata impotriva tentativelor de a gindi si actiona altfel.

Interventiile lui OT sunt superbe! De ce dumnezeu nu se scoate o contra-dileme/22/OC si la noi?OT?
Ne putem consola deocamdata cu rezistenta sindicala. Codul muncii in varianta dorita de intelectualii de dreapta care prelungesc in soft hegemonia politicilor neoliberale (ati vazut entuziasmul intelectualilor fata de codul muncii propus de banca mondiala si sustinut de guvern?)a fost blocat in consiliul economic si social de sindicate. interesant a fost ca si cele din invatamant s-au opus, desi au fost oranj in decembrie.
Cred ca trebuie institutionalizata legatura dintre sindicate si miscarile sociale de jos. Modificarile la codul actual sunt minime si codul ramane unulo din cele mai de stanga din europa. Asta in ciuda faptului ca FMI, la cererea AmCham din Bucuresti, a cerut cu un tupeu porcesc interzicearea contractelor colective de minca. Poata ca nu e cool sa vezi sindicatele in agenda sociala dar oamanii astia au fost singurii care au avut un veto institutional. Asta, din nou, in ciuda hegemoniei intelectuale a dreptei, care e mult mai slaba decat se crede.

Din articolul de mai jos aflam in sfarsit ca in Occident a avut loc un "socialism mai civilizat" care a "incorsetat" activitatea economica, paralizand prin regulamente biata economie.
Saracii sclerozati, bantuiti de somaj si cu un tineret nihilist, si mai ales cu o..populatie comoda(!) sunt certati de la Bucuresti de un specialist in socialisme. Pur si simplu occidentalii au putrezit in nesimtire, ghiftuiti si culmea "inchistati in socialism". Te intrebi daca nu cumva toti cei care fugeau in Occident din socialismul necivilizat nu se dadeau cu capul de pereti vazand in ce societate blestemata au ajuns.

Atentie domnu' Chirac si domnu' Schroeder luati aminte ca va fi rau de dumneavoastra.:
"Fara liberalizare economica, tarile inchistate in socialism si etatism nu vor putea face fata presiunilor externe."

Cum care socialism?! Pai ala francez si german, putred si gata sa fie luat cu asalt de "presiunile esterne" Apropos care or fi alea?

Se ridica zorii unei ere globale plina de belsug global iar Occidentul ce face?!:

"In era globalizarii, modelul economic franco-german a devenit anacronic, retrograd si anchilozant. "

Nostradamus de la Bucuresti loveste din nou:

"Incercarile de “autoizolare” si adoptarea unor masuri “protectioniste” nu duc decat la dezastru. "

Incredibil dar adevarat, Occidentul a fost "obsedat" de justitia sociala! Acum e momentul ca, de comun acord, sa treaca la "obsesia" capitalismului real.

"Obsedati de “justitie sociala”, “redistribuire” si “egalitarism”, liderii socialisti din Franta si Germania au creat un model socio-economic etatist, pe care l-au denumit “Piata Sociala”. "

Dar cine sunt modelele d-lui Lazescu?? Ei bine: cei doi mari parinti ai capitalismului fara fatza umana: "doamna" Margaret si "tovarasu'" Deng!


In concluzie, dl Lazescu nu iarta pe nimeni. Dumnealui este partizanul "proiectelor monumentale" gen "Casa". Nu a poporului ci una europeana. Iar proiectul in sine e sublim..ba chiar e "mult prea logic, benefic si intelept". Atentie, cine mai indrazneste sa critice o asemenea podoaba rara?!



Degringolada europeana (NICOLAE FILIPESCU)



La 29 mai si la 1 iunie 2005, prin referendum, Franta si, respectiv, Olanda, doua tari fondatoare ale Uniunii Europene, considerate a fi sustinatoarele principale ale extinderii comunitare si ale integrarii politice a continentului, au respins convingator Tratatul Constitutional al Uniunii cu 55% si, respectiv, 62% din voturi.
Doua saptamani mai tarziu, conferinta liderilor UE de la Bruxelles, in loc sa aplaneze criza comunitara, a agravat conflictele interne. Incapabili sa ajunga la un compromis cu privire la bugetul UE, “sefii” s-au denigrat reciproc in public si s-au intors “acasa” fara expresii de solidaritate si fara sa asigure europenii ca esecul constitutional nu pericliteaza existenta comunitatii.
Proiectul Constitutiei, un document bizar, incalcit si voluminos, a fost rezultatul nesatisfacator al unor negocieri dure. Neavand un continut succint si clar, versiunea finala, rezultatul unor compromisuri chinuite, a fost o compilatie de peste 400 de articole stufoase, neinspirante si contradictorii. Cu toate acestea, unele prevederi ale Constitutiei ar fi facilitat functionalitatea Uniunii prin consolidarea tratatelor anterioare, extinderea autoritatii centrale, formularea unei politici externe coerente, adoptarea unui nou sistem de votare in cadrul Consiliului de Ministri si reducerea numarului de membri in Comisia Europeana.
Ca sa intre in vigoare, Tratatul trebuia sa fie ratificat de toate statele din UE. Noua tari membre au aprobat Constitutia prin voturi parlamentare. Spania a acceptat documentul in urma unui referendum national. Deoarece alti 10 membri, din initiativa proprie, au decis sa utilizeze plebiscitul pentru ratificare, era previzibil ca adoptarea va fi dificila. Pe cand elitele politice din tarile fondatoare tind sa fie proeuropene, populatiile respective, din diferite motive, reale sau imaginare, nu-si coordoneaza aspiratiile cu liderii lor.
Respingerea Constitutiei de catre francezi si olandezi a avut un efect devastant asupra euro-entuziastilor. In decursul a trei zile memorabile, aspiratiile celor care erau convinsi ca integrarea politica in cadrul marii Europe este o inevitabilitate istorica au fost spulberate.
In Franta, respingerea Constitutiei a fost rezultatul unei aliante nenaturale intre extrema stanga comunist-socialista, ultranationalistii lui Le Pen, tineretul nihilist si protestatarii impotriva propriului guvern, a globalizarii si a “invaziei strainilor”.
Refuzul franco-olandez a creat un climat incert, confuz si derutant in cercurile politice din tarile europene. Inevitabil, procesul integrarii europene s-a impotmolit. Din nefericire, UE nu dispune de lideri vizionari capabili sa rezolve urgent starea de criza. Opiniile diverse, declaratiile contradictorii si sugestiile divergente emanate din capitalele europene creeaza impresia unei degringolade politice deprimante.

Motivele refuzului

Creata in 1992, UE s-a extins de la cele 12 natiuni initiale la 15 membri in 1995. In urma includerii altor 10 state europene in 2004, a ajuns la UE-25. Romania si Bulgaria sunt programate sa adere in 2007. Negocieri in vederea acceptarii Turciei si Croatiei vor incepe in toamna. Alti candidati credibili, precum Ucraina, Georgia si ramasitele fostei Iugoslavii din Balcani, s-au aliniat la poarta de intrare a UE. Ritmul ametitor al extinderii a creat tensiuni intolerabile si resentimente puternice. Populatiile din Europa Occidentala nu au fost suficient de pregatite sa renunte la identitatea nationala, la cultura traditionala si la “modelul social” cladit cu migala in perioada postbelica.
Populatia din statele originale, fiind obligata sa suporte cheltuielile extinderii, a devenit din ce in ce mai contrariata, reticenta si frustrata ca nu poate participa la deciziile comunitare, ca nu este consultata cu privire la limitele expansiunii si ca este presata sa accepte deciziile liderilor fara dezbateri prealabile.
Pentru unii europeni, perspectiva fauririi unei Europe unitare care ar putea deveni un centru global de putere economica, politica si militara nu a fost suficient de tentanta ca sa accepte fara ezitari marsul galopant spre integrarea politica a continentului. Incertitudinea consecintelor, aversiunea fata de schimbari si ambivalenta fata de birocratia de la Bruxelles au contribuit substantial la refuzul plebiscitar al Constitutiei in Franta si Olanda.

Esecul liderilor

O mare parte a esecului constitutional se datoreaza decuplarii flagrante intre aspiratiile grandioase ale liderilor politici si temerile cetatenilor preocupati cu realitatile economice si sociale din tarile respective. Arhitectul ideii de integrare europeana, Jean Monet, a recomandat liderilor viitoarei Comunitati “sa evite birocratizarea, sa calauzeasca fara sa impuna si mai ales sa evite regulamente omogenizante”. Contrar recomandarilor, UE a creat la Bruxelles o birocratie densa, necontrolabila si detasata fata de public. In loc sa inspire incredere, respect si mandrie comunitara, institutiile europene si-au creat o imagine negativa.
In virtutea “convergentei” comunitare, eurocratii de la Bruxelles au incercat sa inregimenteze populatiile UE prin emiterea unui tavalug urias de directive, regulamente si legi inspaimantator de detaliate si iritante. Previzibil, o parte din electoratul francez si olandez a profitat de referendumul constitutional ca sa-si exprime dezaprobarea fata de “aroganta” autoritatilor comunitare.

Perspectivele economice

Falimentar economic, socialismul dirijist s-a prabusit in fosta Uniune Sovietica si in satelitii ei. O varianta mai civilizata a socialismului a triumfat insa in Europa Occidentala. Progresul economic impresionant din Europa Occidentala in anii ‘50, ‘60 si ‘70 a fost stavilit prin ingradirea progresiva a economiei “libere” in anii ‘80 si ‘90. Obsedati de “justitie sociala”, “redistribuire” si “egalitarism”, liderii socialisti din Franta si Germania au creat un model socio-economic etatist, pe care l-au denumit “Piata Sociala”. Ca sa asigure beneficii sociale generoase, guvernele respective au fost nevoite sa impuna impozite exorbitante si sa incorseteze activitatea economica prin elaborarea unor regulamente paralizante. Consecintele au fost previzibile: scleroza economica, somaj ridicat, tineret nihilist si populatie comoda.
Procesul invers, de liberalizare economica, a demonstrat clar ca renuntarea la “socialism” si la dirijismul statului stimuleaza progresul si prosperitatea. Margaret Thatcher a introdus reforme drastice si a demolat sistemul etatist impus de vechiul Partid Laburist, care dusese Marea Britanie la marginea prapastiei. Efectul asupra progresului economic a fost atat de evident, incat actualul guvern laburist a retinut reformele fostei doamne premier. Deng Hsiaoping, descatusand economia comunista chineza, a lansat cea mai spectaculoasa crestere economica din istorie. Reforme liberalizante urmate de progres economic robust au avut loc si in India, Irlanda si Tarile Scandinave.
Ignorand experienta istorica, guvernele din Franta si Germania au incorsetat activitatea economica, au reglementat excesiv relatiile de munca si au distrus dinamismul si flexibilitatea necesare pentru mentinerea progresului economic. Vest-europenii s-au obisnuit cu vacante lungi, saptamana de lucru redusa, ajutoare de somaj comparabile cu salariile si pensii generoase. Nefiind dispusi sa renunte la beneficii, francezii si olandezii, votand impotriva Constitutiei, au vrut sa-si exprime aversiunea fata de “neoliberalismul” de tip anglo-american si dezaprobarea fata de guvernele nationale, care au fost incapabile sa asigure o crestere economica respectabila si sa reduca somajul. Din nefericire pentru ei, “sistemul” lor, avand contradictii evidente, nu poate fi sustinut.
In era globalizarii, modelul economic franco-german a devenit anacronic, retrograd si anchilozant. Fara liberalizare economica, tarile inchistate in socialism si etatism nu vor putea face fata presiunilor externe. Incercarile de “autoizolare” si adoptarea unor masuri “protectioniste” nu duc decat la dezastru.

Invazia strainilor

Vest-europenii sunt timorati de perspectiva unei “invazii” a strainilor din Estul Europei, dispusi sa lucreze pe salarii mult mai mici decat localnicii. Speriati ca ar putea pierde locuri de munca, “bastinasii” au votat impotriva Constitutiei ca sa impiedice libera circulatie a mainii de lucru in cadrul UE.
Majoritatea publicului european nu este de acord cu admiterea Turciei in UE. Spectrul unui influx masiv de turci si al unei influente politice din partea unui stat cu 70 de milioane de musulmani a inspaimantat electoratul occidental. Liderii guvernului de la Ankara au incercat sa deconecteze voturile negative franco-olandeze de perspectivele Turciei de a intra in UE. In realitate, legatura dintre turcofobie si respingerea Constitutiei este incontestabila.

Esecul summit-ului de la Bruxelles

Intrunirea sefilor de stat ai celor 25 de state UE de la Bruxelles din iunie 2005 s-a soldat cu un esec total. Neintelegerile aparente au fost legate de contributiile bugetare si de utilizarea fondurilor comunitare. Incercand sa gaseasca un compromis acceptabil, membrii din Europa Est-Centrala s-au oferit sa renunte la o parte din fondurile UE destinate ajutorarii noilor membri.
Insistand sa contribuie cat mai putin si sa beneficieze cat mai mult, Marea Britanie, Franta, Olanda, Finlanda, Suedia si Spania au torpilat adoptarea bugetului comunitar pentru perioada 2007-2013. Franta a acuzat Anglia ca refuza sa ia in considerare reducerea rabatului anual de 6 miliarde de dolari oferit de UE pe vremea cand avea dificultati economice, in 1984. In schimb, Marea Britanie a blamat Franta ca nu accepta diminuarea subventiilor agricole pe care le primeste de la UE, in valoare de 13 miliarde de dolari anual. Egoismul etalat de vest-europeni a fost lamentabil. Afronturile reciproce, galceava si intransigenta manifestate de ei au contribuit la agravarea crizei politice din UE.

Concluzii

Refuzul franco-olandez al Constitutiei Europene a creat o stare de confuzie, nesiguranta si perplexitate in cadrul Uniunii Europene. Probabil ca ratificarea Constitutiei nu trebuia sa fie plebiscitara. Criza politica nu este insa catastrofala. Comunitatea va continua sa functioneze in baza tratatelor anterioare. O perioada de reflexie, de reajustare si de redefinire a identitatii comunitare ar putea fi benefica. Din nefericire, in viitorul apropiat, slabiciunea politica a guvernantilor actuali din Franta si din Germania va impiedica revitalizarea in forta a integrationistilor.
Antieuropenii din Rusia, impreuna cu extrema stanga si ultranationalistii din UE, au sarbatorit rautacios “decesul” integrarii europene. Ca si euroscepticii anglo-scandinavi, ei s-au grabit sa elogieze respingerea Constitutiei si sa prezica imposibilitatea unei integrari politice in Europa. In parte, criza politica actuala din Europa se datoreaza euroscepticilor occidentali. De la inceput, guvernantii englezi au insistat ca viitoarea UE sa fie o asociere economica la care sa participe state nationale. Ei au dezavuat tendintele integrationiste ale “continentalilor”. Aparand idealurile comunitatii, est-europenii s-au comportat exemplar. Pentru ei, versiunea britanica pentru Europa nu este acceptabila. Ei aspira ca apartenenta la UE sa le confere stabilitate politica si securitate.
Proiectul monumental de construire a unei Case Comune Europene este mult prea logic, benefic si intelept pentru a fi deraiat de reafirmarea egoista a intereselor nationale, de intentiile dubioase ale unor “parteneri” nesiguri sau de neintelegeri meschine. In cele din urma, comunitatea europeana va trebui sa devina o adevarata uniune, integrata economic, politic si social.

(Revista 22, Nr. 800)
 http://www.revista22.ro/html/index.php?art=1867&nr=2005-07-05

Din pacate timpul nu mi-a permis sa lecturez mai devreme tot ceea ce s-a scris aici despre ATTAC, despre tendintele mondializarii si ale alter-mondializARII, celelalte comentarii extrem de interesante despre Romania Libera, Dilema Veche (cum ar fi putut sa fie altfel, decat veche, dilema imbatranitilor in gandire si in ignoranta ale celor de la fosta Dilema?) si despre atatea alte lucruri care ne sunt, de voie, de nevoie, contemporane.
Desi sunt un impatimit al neinterventiei, nu am reusit sa ma abtin sa nu comentez si eu cate ceva din cele ce s-au scris mai inainte.
In primul rand, asa cum, probabil banuiti, ma intereseaza ceea ce s-a spus despre ATTAC in Romania Libera.
Nu ma voi referi exact la articol, insa, fara sa iau apararea nimanui, trebuie sa tinem cont ca acelasi ziar a publicat (pentru prima data in Romania) un amplu articol (o intreaga pagina) despre ATTAC.Cu bune si rele.Au urmat si altele in acelasi ziar.
Totusi, opinia unui individ nu trebuie receptata ca facand parte din politica ziarului, desi, in ultima perioada RL vadeste a accentuata criza de impartialitate, devenind, din ce in ce mai partinic.
Imi pare rau ca nu am citit articolul.Daca l-as fi citit, as fi dublat replica lui Ovidiu Tichindeleanu cu a noastra.
As avea si o rugaminte la toti cei care doresc sa ne ajute: daca cititi in vreo publicatie un articol referitor la ATTAC, va rugam sa ni-l semnalati la  attac@attac.ro. De cele mai multe ori, nu reusim sa citim chiar tot ceea ce se scrie, asadar ne poate scapa cate ceva.Va multumim anticipat pentru ajutor!
In al doilea rand, despre miscarea alter-mondializare, in general si despre alternative, in special.Va propun un seminar unde sa dezbatem democratia participativa ca si alternativa.Ar fi un pas inainte in a ne cunoaste si a incerca sa gasim o cale de cooperare mai stransa.
Ce spuneti?

Nicu Bazga
ATTAC Romania
www.attac.ro

... gasiti un articol de Peter Banyai la:

 http://romania.indymedia.org/ro/2005/08/961.shtml