Elucubratii (sau nu) la adresa genezei romanismului la romani

Ma uit de ceva vreme pe situl domnului Napoleon Savescu, un om care si-a cistigat respectul meu prin eforturile pe care le face intru aflarea istoriei reale a neamului din care (presupun) ma trag. Istorie care -prezentata asa cum o face domnia sa- ma face sa fiu mindru de faptul ca ma trag din cei mai viteji si mai drepti dintre traci.

Asa sa fie oare? Stau si ma intreb daca duc in mine oarece mostenire genetica, ceva din dacii liberi. Erau indesati si blonzi, ni se spune. Merg la oglinda, nu-s eu acela... Erau neinfricati si verticali, ni se spune. Eu ma tem de vecinii mei, de cine-mi poate aparea brusc din spate sa ma bata pe umar. Verticalitate? Nu si la cineva a carui viata e plina de trecute compromisuri, de toate felurile.

Si cu toate asta EU sint urmasul dacilor. Eu, produsul fornicatiilor dintre o mama de neam jumatate albanez, jumatate bulgaresc si un tata jumatate evreu, jumatate ungur. Care nu s-au putut frina intr-o perioada de lipsa acuta de produse din latex, rezultatul fiind eu, nepotul dacilor, suta la suta roman, blagoslovit de o societate zisa mai dreapta cu numele de decretel.

Pietrele stramosilor mei sint pline de inscrisuri care le dovedesc atit existenta cit si firea:
Avrti motin, i veleg xin Tunur-fir min ustubi mup. Frumoasa doinire... frunza verde, dusmanului negru de peste Dunare ii voi astupa gura. Ma duc la oglinda, sint brunet. Ar trebui sa tac, e clar ca eu sint dusmanul. Pina si ceafa bunicilor din partea mamei ma da de gol. Ma duc sa-mi iau un castravecior murat...

Revin la dacii cei viteji si drepti. Daca eu sint aici, daca in jurul meu sint doar cei asemeni mie unde-s ei, dacii? Si cine-a fost mintea bolnava care a produs cel mai pervers indrumar de obedienta, numit Miorita? Un singur dac de mai era in viata atunci, autorul Mioritei l-a ucis si ingropat fara urma ca sa ne lase loc noua loc. Sa ne inoculeze, generatie dupa generatie, de la o virsta la care nu s-a format inca obisnuinta impotrivirii, manualul de supunere. Sa ne bage bine in cap noua, cel moldovean, ca vrinceanul si ungureanul vrea sa ne omoare la apus de soare sau whenever they seem fit dar ca nu-i treaba noastra sa facem ceva. Nu.

Treaba noastra, singura dealtfel, e sa avem grija sa nu plinga mama. S-o ajutam sa priceapa ca noi avem treaba pe lumea ceealalta, unde ne asteapta generatii intregi de cel moldovean de-ai nostri, dovediti de genereatii la fel de intregi de ungureni si vrinceni. Tot acolo ne asteapta si tot ce n-am putut avea aici: pasarele mii si o gramada de chestii lucitoare, deh... Mama, eu ma duc ca aici n-am nici o treaba; mai mult de atit, asa a vrut Al de Sus. Ai tu grija de toate cele, ca-i stiut ce frumusete de pomeni face femeia geto-daca.

Cred totusi cu tarie ca in momentul aparitiei Mioritei oricum nu mai era picior de dac. Dacii liberi i-ar fi spus rapsodului ca mai bine populezi tu raiul cu ungureni si vrinceni si dai si tu mai tirziu o fuga pe-acolo, daca intre timp nu s-a aglomerat locul prea tare. Sau pur si simplu dacii liberi ramineau aici, in Dacia Felix, in cazul in care mai apare vreun poet sa ne propovaduiasca binefacerile masochismului.