revolta muncitoarelor chinezoaice din bacau

Multa zarva a facut presa centrala de cazul unei fabrici de confectii din Bacau care a adus in bloc citeva sute de muncitoare din China.

Pe canalul deschis indy-ro, evenimentul a fost semnalat in Aprilie 2006:

http://romania.indymedia.org/ro/2006/04/1346.shtml

Presedintele CNS "Cartel ALFA", Bogdan Hossu, declarase la acel moment: "Dorim o reglementare clara si un control atent al activitatii agentilor privati de plasare a fortei de munca pentru a evita situatiile de exploatare a lucratorilor, oricare ar fi acestia, romani care lucreaza in alte tari sau straini care lucreaza in Romania. Pentru a evita un Bolkestein in Romania, cerem de urgenta convocarea unei comisii de dialog social la nivelul Ministerului Muncii, pentru a discuta, impreuna cu reprezentantii patronatelor, sindicatelor si ai Guvernului reglemetarea activitatii agentilor privati de plasare a fortei de munca si a situatiei dreptului la munca al cetatenilor straini in Romania"

"Vin chinezii si ne iau locurile de munca", "chinezii astia invadeaza toata lumea" - sint doar citeva dintre opiniile populare pe care le-am auzit apoi in Romania. Aparent evenimentul a devenit o cauza bizara de mindrie - cum ca "si noi avem exploatatii nostri" - un fel de "si noi sintem parte din Lumea aia unde vor sa se duca chinezii". Complexele de inferioritate fata de occident, acumulate multumita muncii intensive de colonizare locala intreprinsa de politicieni, intelectuali si mediile centrale, au gasit in situatia muncitoarelor chinezoaice o oportunitate de defulare.

Vestea s-a raspindit cu o iuteala remarcabila, insa parca nimeni nu s-a mai interesat de conditiile concrete de lucru ale muncitoarelor, de viata reala si drepturile lor, preferind sa fabuleze liber despre niste mirabile fapturi care vor pur si simplu doar sa munceasca, si care vor invada piata locala. "Astia vor doar sa munceasca toata ziua, nu-i intereseaza sanatate, pauza de masa, atita stiu" - am auzit o opinie recent. Intrebat de unde stie asta, omul nu a stiut ce sa raspunda. "Hai ba ca se stie, ce sa caute altfel aici."

Iata o asemenea legenda, consemnata online:

"Aceasta este povestea tesatoarei Ciu Lin, poreclita de colege "Masina". Face parte din lotul de 1.000 de chinezoaice venite sa munceasca la Bacau. In prima zi a cerut injumatatirea salariului si nooj de razboaie la care sa lucreze simultan. A doua zi a muncit trei zile, in a cincea a propus sa fie biciuita, autodenuntandu-se ca a atipit aproape zece minute. A sasea zi cazand intr-un week-end, s-a aruncat in fata jeep-ului patronului, implorandu-l s-o lase sa faca munca patriotica. "Adica ce sa faci,fa?", s-a interesat asta. "Se muntesc, se muntesc", plangea Ciu. Sambata a facut santuri in curtea fabricii, duminica a pus orezu'."
..."Pana sa apara jandarmii, alea 1.000 de tesatoare chinezoaice neutralizasera alea 5.000 de tesatoare de-ale noastre, securizasera birourile conducerii, organizasera alegeri de sindicat, votasera si aprobasera eliminarea concediului de odihna, varuisera toate sectiile, secerasera orezu' plantat de Ciu si tinusera un miting in favoarea reducerii salariului minim pe economie. Si, evident, reluasera lucrul"
[Sursa:

http://www.mail-archive.com/

umorserios@yahoogroups.com/msg00323.html]

Resentimentul creeaza imediat o faptura monstruoasa din "tesatoarea Ciu Lin", care atinge dimensiuni apocaliptice la sfirsitul povestii: o masa razboinica ce ocupa teritoriul local, dar care doreste in mod aberant doar sa munceasca, in ture continue.
Iata asadar conturate limitele imaginatiei unui roman cu bune intentii, locuitor al unei tari de la periferia sistemului mondial al capitalismului: maximumul negativ al imaginatiei sale, cosmarul absolut, e creatura care a eliminat timpii morti din productie. Cu alte cuvinte, monstrul imaginat de povestitorul roman ...e ingerul visat de capitalism, internalizat de un autor a carui conditie reala de existenta e fara doar si poate cea a unui furnizor de forta de munca ieftina pentru "masina" capitalului. In "chinezoaice", romanul isi proiecteaza propriile temeri. Trist, dar adevarat.
Cit despre muncitoare, in viata reala ele au declarat greva.

Resentimentele populare palesc insa in fata hidoseniei gindirii exprimate de patronul companiei (iar asta nu e o lectie de morala marxista, ci un simplu fapt al cotidianului nostru comun, care ar trebui sa dea de gindit): "Astazi (duminica - n.r.), cand trebuiau sa vina la lucru ca sa recupereze zilele pierdute, in loc sa munceasca au tabarat peste mine cu furculite, cutite si linguri. Am chemat Politia si paza, pentru ca nu este normal sa fiu atacat in tara mea, in fabrica mea de muncitori carora le-am dat toate conditiile. Ele au fost instigate de firma din China sa ceara salariu de 700 de dolari, pentru ca le opreste comision. Eu am sa fac plangere impotriva fiecareia si am sa le trimit in tara pe toate. Am fost in China si am recrutat o mie de muncitoare prin alta firma, pe care le aduc in locul acestora."

Brusc, in fata revoltei muncitoarelor, patronul devine patriot ("tara mea"), si se exprima intr-un hilar jargon ceausist ("le-am dat toate conditiile") - ca sa nu mai zic de absurditatea versiunii atacului cu lingurile. Cu adevarat sinistru este insa modul sau de gindire: pentru patronul Sorin Nicolescu, muncitoarele sint in mod evident echivalentul sclavilor adusi cu vaporul, in bloc, o masa nediferentiata de brute aduse sa munceasca, corpuri truditoare fara nume individuale, un lot substituibil oricind ca atare, in vrac.
Faptul de a fi strain e folosit de Nicolescu ca o ocazie pentru a santaja muncitoarele, dupa modelul codosilor din piata neagra a prostitutiei: ori faceti ce zic eu, ori va trimit acasa. Patronul roman se arata astfel a fi reprezentantul local al noii clase de capitalisti puri, 'patrioti' eficienti, gata sa se dedea la cele mai oribile acte pentru a extrage valoare din forta de munca. Nicolescu e intruparea visului elitei actuale a politicii si intelectualitatii romanesti, un 'jucator' abil pe piata globala a muncii.

Cum se face ca intr-o tara care a exportat si exporta atita forta de munca ieftina in occident, o tara cu atitia oameni care cunosc foarte bine ce inseamna exploatarea muncii si privatiunile la care esti supus ca muncitor estic in occident, nu apar manifestari de solidaritate cu situatia analoaga a unor oameni de alaturi? Sa fie atit de puternica ideologia oarba a anticomunismului proferata de intelectualii la moda?

Dincolo de resentimentele populare inerente, cred ca felul in care transpare in spatiul public situatia muncitoarelor e mai degraba o dovada de alienare a presei centrale decit simplul egoism al oamenilor. Un articol din Adevarul vorbea astfel, lejer, despre muncitoare in termeni de "lot"! O masa, un vapor, un tren cu brute legate cu un lant mai mult sau mai putin invizibil.

Dovada ca exista solidaritate populara o furnizeaza insa comentariile online la articole aparute in presa centrala. Iata ce spune, de exemplu, un cititor al ziarului Gindul: "E trist ca se intimpla si la noi acelasi lucru. E adevarat ca directoru ala e in tara lui, insa nu se gindeste la ce au lasat chinezoaicele in tara, familie, prieteni. Suntem la fel ca unii prosti din strainatate care cred ca pot face orice contra strainilor numai pentru ca sunt la ei acasa...Nu suntem mai buni ca ei."

Iata si un comentariu de anul trecut, de pe canalul deschis indy-ro:
"sunt de acord sa avem imigranti, dar sa se faca pe salarii acceptabile nu pe salarii de supravietuire. asta e sclavie curata. o sa le tina pe bietele femei ca pe animale in cusca iar ale noastre concetatene vor soma pentru ca nu accepta salarii de lux de ...7 milioane. e jenant. asta e capitalism de secol 19."

...as comenta doar ca sclavia sau munca fortata sint practici constitutive ale capitalismului "civilizat", care au ramas constante in istoria sa globala, din secolul 15 si pina in prezent.

Acum e momentul pentru a exprima solidaritate cu muncitoarele din Bacau. Presa centrala continua sa insiste ca patronul a fost "atacat" de muncitoare cu tacimurile de masa romanesti, ba chiar a publicat declaratii patetice in care bietul patron spunea ca le va da in judecata pentru "tentativa de omor."
Situatia chinezoaicelor e o oglinda fidela a situatiei atitor romani plecati sa cistige un ban in Occident.
Muncitoarele chinezoaice sint parte integranta a cotidianului nostru comun, nu sint niste fiinte desprinse din vise exotice. Pentru cei ramasi acasa, situatia lor e o oportunitate de a trage invataminte despre lucrurile care conteaza cu adevarat, de observa absurditatea povestilor cu natiuni autohtone glorioase atacate de orientali spaimosi. Nu "chinezii" sint agresorul in povestea asta.

Chinezoaicele nu sint "comuniste", nu sint fanatice ale muncii, si nu au venit cu intentia sa ocupe un teritoriu local, sa elimine muncitoarele romance, ci fiindca au fost aduse de intreprinzatori romani. Cum se face ca resentimentele sint directionate catre simplele muncitoare, fiindca sint "straine", si nu catre cauza principala a prezentei lor la Bacau - sistemul global al capitalismului si oportunismul fara probleme de constiinta al unor oameni de afaceri romani?

Iata, strecurat abia undeva la sfirsitul stirii difuzate de Mediafax, motivul principal al revoltei lor:
"Muncitoarele au afisat pancarte pe scrie "S.O.S." si au spus ca le este foame mereu si, de aceea, vor sa se intoarca in China"

Oameni buni, cutitele, furculitele si lingurile (!) cu care muncitoarele l-au "atacat" pe patron NU sint arme, sint fara doar si poate SIMBOLURI ale FOAMETEI la care sint supuse in Romania. Muncitoarele sint la limita existentei, si cer ajutor - nu trebuie sa fii Einstein ca sa intelegi atita lucru. Tacimurile de masa romanesti agitate de muncitoarele chinezoaice sint un simbol, un apel disperat adresat oamenilor din jur. La fel, SOS e un semn universal prin care muncitoarele incearca in mod disperat sa atraga atentia unei populatii ce vorbeste o limba straina - dar care pare a fi surda si oarba. Reactionati!

Intr-una din foarte rarele declaratii luate uneia dintre muncitoare, Zhong Yuan Yuan, aceasta spunea ca vrea sa se intoarca in China pentru ca romanii s-au purtat urat si le-au agresat.
Intr-adevar, cine pe cine "ataca" aici, niste biete muncitoare, in mod evident exploatate si lipsite de orice protectie, sau un patron care beneficiaza de sprijinul politiei si al presei centrale si care mai trage spuza si din resentimentele unei populatii insaracite?

Vreti sa fiti parte a unei societati care adaposteste in inima sa sclavagismul si sa intoarceti privirea in alta parte, in buna traditie a pseudo-dizidentilor anticomunisti, sau vreti sa dati o mina de ajutor la imbunatatirea propriului cotidian? Sau poate e mai comod sa ramii in bezna, dar sa arunci cu pietre din intunecimea grotei?

Indy-ro:

http://romania.indymedia.org/ro/2006/04/1346.shtml

Sursa pentru declaratia lui Nicolescu si reactia cititorului ziarului Gindul:

http://www.gandul.info/articol_27535/bacau__muncitoarele_chinezoaice_de_la_fabrica_de_confectii_l_au_atacat_cu_furculitele_pe_director.html

Alte surse:

http://www.dinbacau.ro/portal/modules.php?name=News&file=print&sid=1588

http://www.adevarulonline.ro/2006-08-31/Prima%20Pagina/muncitoarele-chinezoaice-sigilate-la-bacau_196693.html

http://www.evz.ro/article.php?artid=288964