Regimul de vize si imigrantii din Balcani

La ambasadele statelor occidentale din Skopje se poate vedea in fiecare dimineata aceeasi scena: o multime de oameni asteptand cuminti obtinerea vizelor pentru a putea sa-si viziteze rudele din Amsterdam, sa conduca un tir cu produse pentru export in Germania sau sa se intalneasca cu un potential partener de afaceri la Milano. Multi dintre ei au calatorit toata noaptea venind in capitala Macedoniei din alte orase ale tarii, unii s-au intors aici pentru a doua oara nereusind sa aduca de prima data documentele necesare pentru obtinerea vizei.

Chiar daca aduc toate documentele necesare pentru a patrunde in spatiul Schengen al Uniunii Europene, documente care acopera toate aspectele – unii spun cu amaraciune ca acopera pana si masura de la pantofi a aplicantului –, asta nu reprezinta o garantie de obtinere a vizei. Statele Uniunii Europene isi rezerva dreptul de a refuza viza oricarei persoane.

„Trebuie sa mergem in Olanda pentru ca sora mea este bolnava”, spune o femeie tanara, tinand in brate un teanc de acte si asteptandu-si nerabdatoare parintii. „Am cerut sa ne programeze la un interviu, dar au zis ca putem doar sa aplicam in decurs de doua saptamani”, adauga ea. „Ar putea fi prea tarziu. Parintii mei vin de la 90 km, de la Kratovo, este pentru a treia oara cand vin, si degeaba...”

Multi dintre cei care stau la coada au povesti asemanatoare. Regimul strict impus de statele Uniunii Europene in privinta asa-zisei regiuni a „Balcanilor de Vest” este frustrant mai ales pentru oamenii in varsta care-si amintesc de zilele in care un pasaport iugoslav le garanta libertatea de deplasare in orice colt al lumii.

Controalele au fost impuse in anii 1990 dupa destramarea violenta a Iugoslaviei, cand statele din Occident au cautat sa reduca valul de refugiati si de imigranti ilegali care incercau sa plece din zonele de conflict din Croatia, Bosnia-Hertegovina si Kosovo. In haosul care a urmat, regiunea a devenit si locul de unde grupari criminale au inceput sa introduca ilegal in spatiul Uniunii Europene oameni disperati in cautare de un loc de munca si un adapost mai sigur sau pentru o afacere profitabila.

In prezent, situatia din regiune este mult mai stabila, iar guvernele sunt puse la incercare pentru a indeplini cerintele de a se integra in Uniune. Dar sa calatoresti in Uniunea Europeana, ale carei state membre inconjoara acum in intregime Balcanii de Vest, nu este asa de usor.

Pentru marea majoritate a oamenilor obisnuiti care vor sa se deplaseze legal si liber, obtinerea mai lesne a documentelor personale dar si inasprirea controalelor de la granita se lovesc de orice incercare mai serioasa de reducere a birocratiei. Intre timp, retelele sofisticate de crima organizata si o cerere mare pe piata fortei de munca ieftine din Uniunea Europeana pastreaza deschise caile de trecere ilegala a granitei.

Drumul lui Riza

Sa-l luam ca exemplu pe Riza, un etnic bosniac de 31 de ani din orasul Berane din Muntenegru. Acesta a plecat din Iugoslavia in 1999 pentru a scapa de inrolare in armata condusa de sarbi in timpul conflictului din Kosovo – un conflict de care nu se simte legat.

Plecand cu un grup de zece barbati din diferite republici din fosta Iugoslavie, uniti doar de hotararea de a scapa din tara lor natala, a calatorit mai intai in capitala Bosniei, Sarajevo, unde a cerut statutul de refugiat in Germania. Dupa o luna de drumuri zadarnice la ambasada, a dat peste un grup de traficanti de imigranti ilegali si i-a platit ca sa-l duca in Uniunea Europeana.

„Am calatorit aproape o saptamana prin Bosnia, Croatia si Slovenia, mai ales cu autobuzul si cu diferite camioane”, isi aminteste Riza. „Am dormit in corturi improvizate ascunse prin padure sau uneori pe bancheta din spate a camionului. Dupa ore de mers pe jos am trecut granita in Italia prin padure”.

Traficantii l-au lasat pe el si pe colegii sai langa Venetia unde el si cu alti doi au platit un sofer de taxi ca sa-i duca la Milano, de unde au luat un tren spre Lyon, in Franta, acolo unde vroiau sa ajunga.

Dar politia franceza i-a prins in tren si i-a trimis inapoi in Italia. Riza a mai incercat o data sa intre in Franta cu trenul dinspre Italia, dar apoi a renuntat, facandu-si in schimb o cunostinta care sa-l duca de la Milano la Frankfurt. In Germania a avut mai mult succes. In prezent, locuieste cu sotia si copilul in Wiesbaden, unde a obtinut statutul de rezident permanent.

Riza a fost primit acolo de un prieten, Edin Beganovic, un alt bosniac din Muntenegru nascut la Berane. Edin si-a parasit tara natala in 1992 la numai 18 ani cu 1,000 de marci in buzunar – adica 500 de euro – pe care i-a furat de la tatal sau si cu pasaportul fratelui sau. A intrat in Germania ilegal prin Republica Ceha inainte de a ajunge la Wiesbaden, unde rudele sale i-au facut rost de acte de sedere legale.

Povestile celor doi barbati sunt comune pentru mai mult de 23,600 de oameni din Serbia si Muntenegru care au patruns ilegal in Germania, numai intre 1998 si 1999.

Potrivit Biroului de Emigratie si Refugiati din Germania, numarul imigrantilor ilegali inregistrati in Germania este de aproximativ 100,000, mai scazut decat cel din timpul conflictului din fosta Iugoslavie din anii 1990. In 2003, politia germana a inregistrat doar 2,573 de imigranti ilegali de Balcanii de Vest.

Dar aceasta cifra oficiala este probabil mai mica decat cifra reala de imigranti ilegali care trec in fiecare an din Balcani in Germania, multi dintre acestia nefiind vreodata nici prinsi, nici observati sau inregistrati de autoritati.

Nereusind sa patrunda legal in Europa Occidentala, un val constant de persoane din Balcani fac asta folosindu-se de o „alternativa”, si anume de retelele de crima organizata, pentru a ajunge la destinatie si a-si gasi apoi un loc de munca.

O arma eficace impotriva migratiei ilegale?

Guvernele din Uniunea Europeana mentin actualul regim strict de acordare a vizelor, caci acesta, departe de a fi perfect, serveste unui anume scop. Granitele nesecurizate ale statelor din Balcani, sistemele lor de justitie nereformate si coruptia endemica la nivel politic sunt argumente care motiveaza necesitatea acestor controale drastice privind deplasarea persoanelor din regiune in interiorul Uniunii Europene, afirma oficialii.

Dar numarul mare de imigranti ilegali din Balcani – si din alte state – i-a facut pe unii specialisti sa se intrebe daca mai are vreun sens mentinerea unui regim strict de acordare a vizelor.

Acestia spun ca politicile cu privire la acordarea vizelor si regulile stricte de imigrarea nu au reusit sa franeze fenomenul de migrare ilegala, ci doar au ajutat dezvoltarea retelelor de trafic ilegal de imigranti. Ei spun ca actualul regim de acordare a vizelor ii recompenseaza de fapt pe cei care patrund ilegal in statele din Uniunea Europeana, in timp ce le ingreuneaza vizitatorilor legali obtinerea acestor vize.

„Nu exista nicio dovada ca regimul de acordare al vizelor ar avea vreun avantaj, pentru ca vizele nu pun capat imigrarii”, spune Rainhart Kloucek, de la Uniunea Pan-Europeana din Austria, cu sediul la Viena.

„Ce am realizat cu asa-zisa granita Schengen este de fapt o noua Cortina de Fier, desi echipamentul tehnic care controleaza spatiul Schengen este mult mai bun decat a fost vreodata cel al vechii Cortine de Fier.”

Lorenzo Trucco, de la Asociatia pentru Studiul Juridic al Imigratiei din Torino, care acorda asistenta legala imigrantilor din Italia, este de acord cu acest punct de vedere. El contesta „teoriile privind invazia din Europa de Est”, spunand ca „vizele ar trebui desfiintate”, adaugand ca daca oamenilor li s-ar da libertatea de a calatori oriunde vor ei „nu ar mai intra ilegal”.

Posibilitatea de a obtine un loc de munca relativ usor este desigur o motivatie importanta pentru tinerii din statele balcanice mai sarace de a-si incerca norocul in Occident, indiferent daca au sau nu documentele potrivite.

Dupa cum spun Riza si Edin, imigrantii ilegali sunt uniti si se ajuta unii pe ceilalti in noile lor tari. „Nu-i usor sa gasesti un loc de munca la negru, e bine sa cunosti pe cineva”, explica Edin. „De obicei „ai nostri” [din fosta Iugoslavie] care locuiesc legal aici ne ofera un loc de munca – germanii, foarte rar.”

Vom face muncile pe care voi nu le vreti

Locurile de munca care sunt ocupate de obicei de imigranti sunt cele pe care le refuza localnicii. Multe sunt din domeniul constructiilor, in menaj, agricultura si in uzine. Pentru femei, oportunitatile sunt mai reduse. De multe ori ajung sa „lucreze ca si chelnerite sau prostituate”, sustine Edin.

Politica privind imigrarea din Germania se concentreaza pe doua aspecte: in primul rand pe un control mai strict al propriilor granite, cu controale frecvente in trenuri, in gari, in porturi si aeroporturi, si in al doilea rand pe angajatori, pentru a-i impiedica sa mai angajeze imigranti ilegali.

Dar Edin spune ca multi angajatori se sustrag cu usurinta de la aceasta forma de supraveghere. Exista de multe ori un scenariu dinainte stabilit, in caz ca lucrurile nu ies bine si vine politia. „Intelegerea cu seful este ca in cazul in care esti prins sa nu-l dai de gol spunand ca el este angajatorul tau, ci sa inventezi un cu totul alt nume de angajator, unul care nu exista”, explica el.

Holk Stobbe, de la Zoom, o asociatie care monitorizeaza politicile de angajare din Germania, spune ca modalitatile oficiale prin care sunt sanctionati angajatorii care folosesc muncitori ilegali sunt adesea zadarnice. „Cererea de muncitori imigranti va scadea doar atunci cand imigrantilor ... li se vor asigura aceleasi drepturi la munca... si aceleasi salarii ca ale celorlalti muncitori,” spune el.

Recent, Comisia Europeana a adoptat o propunere de a sanctiona angajatorii care se folosesc de cetatenii ilegali. Dar Stobbe spune ca aceasta masura va fi la fel de ineficienta. „Motivele pentru care oamenii imigreaza raman aceleasi, indiferent daca se introduc sau nu sanctiuni impotriva angajatorilor”, spune el. „Mai multe controale vor spori doar presiunea pe imigrantii fara acte de a munci pe salarii mici in locuri de munca proaste.”

In timp ce tinerii in cautare de locuri de munca din Balcani au incercat in mod traditional sa ajunga in Germania si Austria, o minoritate in crestere se indreapta spre statele mediteraneene, precum Italia si Spania, cu economii in plina dezvoltare si cu politici de imigrare mai liberale.

Italia, Spania si Portugalia au organizat campanii de legalizare, la intervale regulate de timp, prin care unele categorii de imigranti ilegali au putut sa obtina fie viza de sedere permanenta, fie cetatenia.

Albanezii au imigrat mai ales in Italia, datorita faptului ca se afla in vecinatate din punct de vedere geografic, constituind astazi o comunitate de 20,000 pana la 800,000 de imigranti ilegali in Italia (conform datelor furnizate de Comisia Europeana in mai 2007). In Italia, in fiecare an, intra aproximativ 12,000 de albanezi. In schimb, statele din fosta Iugoslavie trimit cam 3,600 de imigranti in Italia in fiecare an.

Spre deosebire de multe alte state europene, Italia este oarecum toleranta fata de noii veniti, iar opinia publica italiana are in general o parere buna fata de efectul pozitiv pe care-l au acestia asupra economiei. Conform unei legi din 2002, a fost stabilita o cota care permite in fiecare an mai multor mii de imigranti ilegali sa-si legalizeze statutul, daca pot demonstra ca au un loc de munca stabil la o companie italiana.

Totusi, Michele Curto, de la Terra del Fuoco, o organizatie care lucreaza cu imigranti, spune ca resursele italiene nu sunt atat de generoase pe cat se spune; putini imigranti ilegali pot sa dovedeasca ca au un loc de munca stabil. Cat despre cei care incearca sa patrunda in tara, acestia nu beneficiaza deloc de pe urma acestei cote. „Cum pot oamenii din Africa sa-si gaseasca aici un loc de munca, cand nu exista o astfel de posibilitate [de a cauta un loc de munca] cu ajutorul ambasadelor noastre?” se intreaba el.

Curto spune ca sistemul este folosit pe scara mare de angajatori care pretind ca ofera locuri de munca muncitorilor straini cand de fapt acesti „potentiali” imigranti muncesc deja in Italia.

„Acesti imigranti ilegali sunt nevoiti sa se intoarca in tarile lor de origine, numai asa pot sa stranga documentele necesare”, explica Curto. „Dupa ce le-au primit, aplica din nou pentru obtinerea vizei si a permisului de munca in Italia – ca si cum nu au mai lucrat niciodata pana acum in Italia!”

Contrabandistii – trantiti la pamant, dar nu invinsi

Pentru a realiza un regim liber de acordare a vizelor in Uniunea Europeana, guvernele din Balcanii de Vest stiu ca trebuie sa faca mai mult pentru a-si asigura granitele si a adopta o atitudine mai severa fata de coruptie si crima organizata.

Toate au trebuit sa semneze niste acorduri de reintegrare, sa introduca sisteme de control la frontiera, sa emita documente de identitate biometrice, sa-si adapteze propriile legi la cele straine in privinta azilului si sa-si alinieze politicile privind acordarea vizelor cu cele ale Uniunii Europene. Pe langa aceste cerinte specifice, statele din Balcanii de Vest mai trebuie sa inregistreze si un progres important in domeniul legislativ, al reformei din justitie, al luptei impotriva crimei organizate si coruptiei.

Statele din regiune se gasesc toate in diferite stadii in aceasta lupta dificila. Macedonia, de exemplu, a fost prima care in aprilie a inceput sa emita pasapoarte biometrice, dar nu a stabilit inca un sistem integrat de control la frontiera.

Serbia se afla mult in urma Macedoniei, desi rolul sau ca „lenes” al regiunii i-a adus si anumite beneficii. „De vreme ce Serbia a fost ultimul stat care a inceput aceste negocieri [privind facilitatile de acordare a vizei], a invatat din experienta celorlalte state din regiune”, spune Ivana Đuric, de la Departamentul Uniunii Europene al guvernului sarb.

E de asteptat ca statele sa ajunga si la rezultate concrete in stopare eforturilor contrabandistilor care fac trafic cu imigranti din Orientul Mijlociu pe care-i aduc in Europa de Vest prin Balcani. In Macedonia au fost incheiate doua procese importante care-i vizau pe traficantii de imigranti, in urma carora au fost condamnate, la 260 de ani de inchisoare, 65 de persoane implicate.

Potrivit ’Organizatiei Internationale pentru Migratie’, ’IOM’ din Macedonia, numarul persoanelor care au tranzitat tara in ultimii ani este in scadere. Din 2000, IOM a inregistrat un total de 771 cazuri de trafic de persoane in Macedonia. Cel mai mare numar de cazuri s-a inregistrat in 2001, dar o scadere drastica a fost inregistrata in 2005 cand doar patru victime au fost inregistrate.

Dar in ciuda acestor scaderi, bandele de contrabandisti raman in continuare active, datorita succesului propriilor strategii de cooperare in trecerea frontierei. Dupa cum spune Riza „un localnic din fiecare stat este raspunzator pentru partea lui de drum. Ei sunt coordonati si colaboreaza foarte bine; nu exista probleme de nationalitate, etnie sau de orice fel. Banii sunt tot ce conteaza.”

Este nevoie de bani pentru a alimenta aceasta industrie flexibila. Edin isi aduce aminte ca in anii 1990 imigrantii ilegali plateau fiecare cate 500 de marci germane sefilor de bande de traficanti – adica aproximativ 250 de euro – pentru a-i trece din Iugoslavia in Uniunea Europeana. „Multi nu aveau acesti bani la acea vreme, mai ales albanezii si sarbii”, a adaugat el. „Eu insumi am trecut granita mai multe persoane din Republica Ceha in Austria prin padure, timp de o luna”, a mai spus el.

Taxele pentru obtinerea unor documente false sunt mult mai mari. Traficantii incaseaza de la cateva sute la 3,000 de euro pentru un pasaport fals, pentru vize pentru spatiul Schengen sau documente de calatorie prin Uniunea Europeana. „Traficantii iau de obicei o fotografie, o scaneaza si o inlocuiesc pe un pasaport cu viza pentru spatiul Schengen”, spune un fost politist din aeroportul din Skopje. „Folosesc vreo cateva nume la infinit, iar politia de la aeroport stie aceste nume, dar este si ea implicata [in escrocherie], asa ca ii lasa sa treaca”, mai spune el.

„Politistul primeste un telefon pentru a lasa o persoana sa treaca intr-o anumita zi. A doua zi primeste o suma care poate fi mai mare de 700 sau 800 de euro. Apoi, suma este impartita intre ofiterii superiori si comandanti. Fiecare isi ia partea lui.”

Edin isi aminteste ca a cumparat un pasaport sloven fals, o carte de identitate si un permis de conducere cu 800 de euro in Serbia, pe care le-a folosit pentru a merge in Germania prin Grecia, alegand-o pe ultima ca punct de imbarcare „pentru ca este mai sigur asa – nu au controale atat de stricte in Grecia asa cum se intampla in alte state din Uniunea Europeana”. A calatorit cu masina pana la Salonic si a luat avionul spre Frankfurt folosindu-se de noul sau pasaport sloven.

Sa mergi cu avionul cu documente de calatorie false este „cel mai curat” mijloc de a intra ilegal in Uniunea Europeana. Traversarea pe jos este mai ieftina, dar mai putin sigura si este folosita mai ales de traficantii de imigranti care vin din tari indepartate din est, precum Kurdistanul, India si China. Multe din aceste persoane sunt pacalite de traficanti si sfarsesc prin a munci doi sau trei ani in Albania sau Macedonia inainte de a ajunge in Uniunea Europeana, spune Kire Todorovski de la Comisia de Lupta impotriva Traficului si a Imigratiei Ilegale din subordinea guvernului macedonean.

„Trebuie sa plateasca pentru transport, astfel incat sunt nevoiti sa munceasca pentru contrabandisti, abia daca castiga pentru a supravietui”, adauga el.

Nu vrem sa obtinem „mai usor” vize, multumim

In septembrie 2007, Comisia Europeana a semnat un acord pentru facilitarea obtinerii vizelor cu Albania, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Muntenegru si Serbia. Programat sa intre in vigoare din ianuarie 2007, acordul va simplifica obtinerea vizei pentru anumite categorii de persoane, inclusiv obtinerea vizelor cu mai multe intrari, pe termen lung, in Uniunea Europeana.

„Implementarea acestui acord va permite Comisiei [ca o oportunitate] sa inceapa dialogul privind posibila desfiintare pe viitor a vizelor pentru cetatenii din Balcanii de Vest”, a declarat Franco Frattini, comisarul European pentru Justitie, Libertate si Securitate, la sfarsitul unei recente ceremonii la Bruxelles.

In timp ce acest acord reprezinta o veste buna pentru regiune, Ditmir Bushati, un specialist albanez in drept international din Torino, avertizeaza ca schimbarea este mai putin o descoperire capitala decat pare. Bushati arata ca exista o distinctie „intre usurarea procedurilor de acordare a vizelor si adevarata liberalizare”. Doar putini norocosi din Balcanii de Vest au acum un acces mai usor la vize, dar nu la desfiintarea lor.

Agneza Rusi, responsabil cu afacerile Uniunii Europene din cadrul ministerului de externe al Macedoniei, spune ca in timp ce statele din Balcani, inclusiv Macedonia, sunt nevoite sa faca eforturi pentru a indeplini conditiile de aderare la Uniunea Europeana, nu ar trebui sa accepte proceduri mai usoare de obtinere a vizelor decat ca o recompensa finala. „Facilitarea procedurilor de obtinere a vizelor reprezinta pentru noi doar o faza de tranzitie; nu vrem o facilitare a procedurilor de obtinere a vizelor, vrem o liberalizare a vizelor”, insista ea.

„Balcanii si in special Macedonia nu reprezinta o amenintare pentru Europa Occidentala”, adauga Rusi. „Ne aflam la coada listei pentru azil si imigrare ilegala. Incercam sa le explicam [celor de la Uniunea Europeana] ca temerile lor sunt nefondate, ca nu reprezentam o amenintare si sa le aratam cat de frustrant este pentru tineri sa nu poata calatori nicaieri.”

Doris Pack, membru al Parlamentului European si specialist pe zona Balcanilor, este de acord cu acest punct de vedere. Ea considera ca regimul vizelor, mai ales cel care se aplica in Balcani, este neproductiv – atat pentru regiune, cat si pentru Europa. „Ii impiedica pe cetatenii obisnuiti sa treaca granita in Uniunea Europeana si ridica un soi de zid in jurul acesteia”, spune Pack, adaugand ca UE le refuza tinerilor de dincolo de „zid” sansa oricarei perspective in Uniunea Europeana.

„Aproape 80% dintre cetatenii tineri din Europa de Sud-Est nu au fost niciodata in Uniunea Europeana, deci cum pot capata o viziune europeana?”

--
Acest articol a fost realizat in cadrul programului Bursa pentru Excelenta in Jurnalism, o initiativa a Robert Bosch Stiftung si a Fundatiei ERSTE, in cooperare cu Reteaua Balcanica de Investigatii Media, BIRN.