Represiunea si complicitatea dreptei

Zilele summit-ului NATO au pus in evidenta o ingrijoratoare turnura antidemocratica, politieneasca a puterii actuale, precum si natura protofascista a anticomunismului romanesc.

Inamicii traditionali ce au impartit taberele de influenta a industriei culturale centrale postdecembriste si-au dovedit in acest context punctele comune: Mircea Mihaies, cel care a sustinut nu demult eliminarea dreptului de vot al pensionarilor, facind astfel apel la o noua selectie naturala, s-a unit in limbaj si atitudine cu Vadim Tudor, folosindu-si pozitia de influenta in sfera culturala pentru a legitima incalcarea flagranta a libertatii de exprimare si represiunea directa exercitata de autoritatile romanesti asupra protestatarilor pacifisti anti-NATO. Si nu e vorba de un gest izolat: directorul Institutului Cultural Roman vorbea nu demult de tirania activistilor drepturilor omului, iar in saptaminalele culturale centrale sintagma "tirania majoritatii" a devenit un loc comun. Nu asa demult, un saptaminal cultural non-paltinisean publica un lung articol - ce se dorea a fi teoretic - despre "mizeria pacifismului".

In aceste zile, aparitia unor publicatii independente a fost suspendata, o serie de persoane au fost hartuite, reduse la tacere si retinute in mod ilegal, iar elita de dreapta nu a miscat un deget, ba mai mult, s-a oferit in mod voluntar sa furnizeze vocea ce cinta refrenul aparatului de represie, identificind in mod caricatural si abuziv protestatarii cu "huliganii". In mod ilar, intocmai cum ne-a obisnuit de atitia ani Romania Mare, ca si, mai recent, noile publicatii neo-legionare, Mircea Mihaies face aluzie la un complot mondial al stingii - sa fie vorba pur si simplu de stultitie? - publicind o diatriba pe tema 'stim noi cine' finanteaza miscarile ecologist-pacifiste.

Iata inca o data, o confimare la ceea ce am sustinut de atitea ori: nu e de mirare ca nu a existat rezistenta antitotalitara sub Romania ceausista, insa exista o sumedenie de anticomunisti postcomunisti, de intelectuali si oameni de presa care au facut o cariera din anticomunism si imbratisarea noilor ideologii dominante. Cu foarte, foarte putine exceptii, membrii actualei elite de dreapta nu au luat atitudine fata de represiunea cotidiana inainte de 1989, iar astazi prefera din nou sa se uite in alta parte, ori chiar sa lustruiasca luciul noilor simboluri ale ideologiilor dominante. Dupa ce au oferit lectii de moralitate si civilizatie, condamnind a priori initiativele anti-sexism pe motivul "tiraniei corectitudinii politice", dupa ce au dat dovada de rasism flagrant in contextul rebeliunilor populare din Franta, astazi membri ai elitei intelectuale de dreapta au trecut de-a dreptul la sustinerea politicilor represive si antidemocratice a puterii statale.

Un contraeditorial al lui Mircea Toma a ramas pina prezent singurul gest de delimitare al elitei intelectuale de dreapta. Comunicatele Centrului de Resurse Juridice si a Agentiei de Monitorizare a Presei fac figura solitara in marea "societatii civile" formale.
Toate aceste gesturi sint necesare si binevenite, insa trebuie spus ca parca e prea putin, prea tirziu: Academia Catavencu, astazi o institutie corporatista centrala a industriei culturale, a facut parte vreme de ani de zile din corul central al anticomunistilor, contribuind din plin la delegitimarea si caricaturizarea stingii, si la legitimarea aurei "intelectuale" a noilor ideologi si oportunisti. Membrii Academiei Catavencu impartasesc astfel din responsabilitatea pentru raspindirea acestui climat al ignorantei si al gindirii in etichete prefabricate ce a redus la tacere activitatea critica a scenelor culturale independente. Faptul ca presa centrala si intelectualii de dreapta se ocupa astazi cu acoperirea cu frumusol a operatiunilor politienesti a fost facut posibil si de reprimarea gindirii critice de stinga in industria culturala centrala, vreme de trei cincinale si mai bine. Dar poate ca de acum inainte cite ceva se va schimba - fiindca tendinta populara e destul de evidenta.

Cum se face ca cei care pretind a cultiva memoria trecutului sint aceiasi care legitimeaza astazi reprimarea rezistentei? Gata, s-a uitat de "golanii" pietei universitatii? Va mai amintiti de hirtia igienica cu care a venit Victor Rebengiuc in studioul 5 al televiziunii in decembrie 1989 - oare cui i-ar fi destinata in prezent?

Acum e timpul sa va faceti auzita vocea! Protestatarii care au iesit in strada in aceste zile sint tocmai cei care ar fi iesit si sub dictatura ceausista - nu trebuie sa fii Einstein ca sa intelegi atita lucru.

Calendar provizoriu al represiunii:

19 Martie:
-- la granita Calafat 6 activisti anti-nato, cetateni germani, au fost deportati cu forta in Bulgaria dupa 19 ore de retinere, perchezitii si interogatorii.
28 Martie:
-- trupa texana Die Young, nu au fost lasati sa intre in Romania la punctul de frontiera Cenad.
-- vizite la domiciliu, hartuire si urmarire a unor activisti pentru pace in Tirgu Mures.
29 Martie:
-- la orele 7:00 dimineata 4 activisti anti-nato din Bucuresti au fost opriti de jandarmeria sectorului 3 si dusi la circa 14 pentru verificare
1 Aprilie:
-- trei activisti anti-nato au fost retinuti de jandarmerie in sectorul 3, Bucuresti
2 Aprilie: ziua Z pentru incalcarea flagranta a libertatii de exprimare
-- situl site-ul contra-doxa.com a fost suspendat temporar
-- site-ul summitnato.ro a fost si el suspendat temporar
-- politia a evacuat mai mulţi militanti anti-NATO din zona Timpuri Noi, Bucuresti. 30 de militanti anti-Nato au fost retinuti de politie.

Surse:

Raportari independente:

http://romania.indymedia.org/ro/2008/04/2521.shtml

http://romania.indymedia.org/ro/2008/04/2518.shtml

http://romania.indymedia.org/ro/2008/04/2515.shtml

Comunicate:

http://romania.indymedia.org/ro/2008/04/2523.shtml

http://romania.indymedia.org/ro/2008/03/2508.shtml

Mircea Toma:

http://romania.indymedia.org/ro/2008/04/2519.shtml
Mircea Mihaies:

http://www.expres.ro/articole/detalii-articol/797759/SENATUL-EVZ-Oligofrenia-militans/