Ar fi foarte multe de spus despre toata situatia aceasta, despre atmosfera de teroare, despre campania mass-media care, deja cu saptamani inainte de inceperea summit-ului, a inceput sa construiasca imaginea „anarhistilor periculosi” care vin sa distruga orasul si sa distruga imaginea tarii noastre de tara cuminte si ascultatoare, despre hartuirea celor implicati si a familiilor si prietenilor acestora, despre ascultarea telefoanelor si monitorizarea activitatii pe internet, devenite practici oficiale si legale, etc. Daca sunteti interesati, puteti citi mai multe pe situl indymedia romania (
http://romania.indymedia.org/) sau in alte medii independente.
Noi am vrea sa vorbim si despre experienta noastra legata de toate acestea. In septembrie-octombrie 2007 am fost parte din proiectul Spatiul Public Bucuresti | Public Art
Bucharest 2007 (
http://www.projectspacebucharest.blogspot.com/, www.spatiul-public.ro), proiect in cadrul caruia noi am conceput si am organizat evenimentele de la Project Space. Cativa dintre cei cu care am lucrat la Project Space au fost implicati si in organizarea unui program cultural ca reactie la summitul NATO. Pe timpul protestelor anti NATO si acum, cand deja ne-am intors la Timisoara, ne-am dat seama ca suntem urmarite (de politia secreta sau cine anume se ocupa exact de genul acesta de lucruri, politisti sub acoperire…) inca din septembrie anul trecut, de pe vremea in care lucram la Project Space.
Telefoanele noastre sunt ascultate, suntem urmarite pe strada (si urmaritorii nostri nici macar nu se ascund) si tocmai am descoperit niste conectii stranii in laptopul nostru, conectii care asigura remote access-ul la toate datele din el unor persoane pe care nu le cunoastem (laptopul a fost folosit in timpul evenimentelor de la Project Space si multa lume a avut acces la el).
Desi este, in mod categoric, foarte neplacut sa stii ca esti tot timpul sub observatie, nu este vorba ca prin aceste practici ar putea iesi la iveala orice fel de activitate ilegala pe care noi am desfasura-o. Singurul lucru pe care l-am facut, si pe care vom continua sa-l facem, este sa ne exprimam dreptul nostru la libera exprimare. Si acesta este singurul motiv pentru care vietile noastre private sunt expuse observatiei unor oameni platiti din bani publici (care sunt si banii nostri) ca sa ne hartuiasca. Singura reactie pe care o putem avea este sa facem aceasta hartuire cat mai vizibila , sa spunem la cat mai multi oameni ceea ce se intampla. Acesta este si motivul acestui text.
Una dintre principalele critici adusa comunismului din Romania este legata de supravegherea continua din partea securitatii, de faptul ca nu puteai avea incredere in nimeni si ca toate miscarile si cuvintele iti erau monitorizate. Acum, cand in Romania, orice idee a stangii este intr-un mod asa de zelos condamnata ca fiind „totalitara” si „comunista”, si toate acestea cu scopul de a intari si mai mult prezentul capitalism ca fiind singura alternativa posibila, supravegherea continua este inca parte din viata de fiecare zi. Este suficient sa-ti expui public opiniile critice ca vei fi supus/a aceluiasi fel de supraveghere ca inainte de 1989, chiar daca acum traim vremuri capitaliste, pline de „libertate”.
Toate cele bune,
Maria Crista, Anca Gyemant, Rodica Tache
