Unul din dezavantajele democratiilor reprezentative actuale este discrepanta intre agenda cetateanului de rand si agenda elitelor politice, a conducatorilor. Pe masura ce obiceiurile democratiei directe pierd teren in fata sistemului elitist-dominant de luare a deciziilor, interesul oamenilor pentru justetea politicilor statului scade, iar criticile fata de actul guvernarii sunt de obicei izolate si mai mult simbolice decat mobilizatoare.

Politica externa si de securitate a Romaniei din ultimul deceniu este rezultatul unui astfel de sistem reprezentativ, in care populatia este mai degraba indepartata de la luarea deciziilor decat reprezentata. Desi acest model al democratiei indepartarii, democratiei manipularii si al propagandei militariste este practicat cu succes si in statele vestice europene si in cele de peste ocean, Romania reprezinta un exemplu extrem al falsei democratii prin lipsa totala a dezbaterilor publice, a referendumurilor, a unei pozitionari civile critice fata de deciziile importante in politica externa. Deschiderea bazelor militare americane pe teritoriul Romaniei, participarea la razboiul din Afganistan, sprijinul pentru interventia americana in Irak, centrele secrete de detentie CIA, etc. - in nici unul din aceste cazuri populatia nu a fost consultata, iar partea progresista a societatii civile, putinele organizatii pacifiste si grupurile informale de activisti anti-militaristi nu au fost niciodata suficient de solidari in demersul lor pentru a forma o opozitie publica vizibila fata de discursul dominant. Propaganda mediatica “euro-atlantista” din Romania a contribuit decisiv, in timp, la acceptarea tacita de catre romani a ambitiilor imperiale americane, a luptei impotriva “terorismului islamic”, a criminalizarii rezistentei antimilitariste (e suficient sa ne amintim doar de abuzul mediatic dinaintea summitului NATO 2008, cand aproape fiecare buletin de stiri alarmist amintea de anarhistii vestici devastatori, asteptati la Bucuresti) – aventurile militare ale guvernului roman devin astfel norme general acceptate, ca o manifestare fireasca a “interesul national”, desi straine interesului popular.
Odata cu aderarea la Uniunea Europeana, Romania se angajeaza in securizarea activa a granitei estice ale fortaretei, prin monitorizarea acesteia cu tehnologii avansate, depistarea si deportarea non-europenilor fara acte in regula in tarile de origine. Ceea ce mai putini romani stiu este implicarea politiei de frontiera romane in expeditiile Agentiei Europene de Vanatoare a imigrantilor clandestini– FRONTEX.
Prin dispozitia din 24 octombrie 2004 a Consiliului Uniunii Europene este creata Agentia Europeana pentru Managementul Colaborarii Operationale la Granitele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii – FRONTEX, care incepand anul 2005 isi are sediul in Varsovia, Polonia si intruneste in birourilesale peste 200 de experti -  http://frontex.europa.eu . Obiectivul principal al agentiei este securizarea granitelor externe ale UE-ului,prin asistenta, suport logistic statelor membre, prin training profesional al granicerilor, prin organizarea zborurilor de deportare, dar si prin asa-numitele joint-operations (operatii comune) de prevenire a imigratiei nedorite, departe de granitele Uniunii. Aceste operatiuni se desfasoara de cele mai multe in spatiul maritim si constau in depistarea barcilor cu zeci, sute de refugiati sau muncitori din Africa si Asia, arestarea si deportarea acestora in tarile de origine, sau, in cel mai bun caz, plasarea acestora in centrele de detentie, in conditii inumane, unde sunt inregistrate si cazuri de tortura. In ultimul an FRONTEX-ul a pus in aplicarea o noua strategie de control al imigratiei – sabotarea incercarilor de a imigra direct in tarile de origine, pe coasta de VEST a Africii(in Mauritania, Senegal, Cape Verde), dar si la Granita Libiei, monitorizata in permanenta de navele Agentiei. In cazurile in care numai o parte din refugiati sunt capturati de echipele FRONTEX, restul, fie reusesc sa scape intorcandu-se la destinatie, fie sunt dati disparuti in apele Oceanului Atlantic, ale Marii Egee sau Mediterane. Numai pe durata lunii iunie 2008 numarul oficial persoanelor decedate in incercarea de a trece granita Uniunii Europene a fost de 185 de persoane ( http://fortresseurope.blogspot.com/2006/01/june-2008.html ). Insa aceste statistici nu au nici un impact asupra politicilor europene. Uniunea Europeana persevereaza in vanatorile de imigranti ilegali, operatiunile Frontex fiind prioritare unor eventuale actiuni comune la nivel european, axate pe prevenirea motivelor pentru care oamenii iau calea disperata a occidentului, in schimbul tarilor de origine, actiuni indispensabile si urgente care ar sprijini devoltarea locala, infrastructura, agricultura si industria tarilor sub-dezvoltate.
Una dintre ultimile misiuni FRONTEX – Poseidon, se desfasoara in continuare in apele Marii Egee, intre Grecia si Turcia, in apropierea insulei Lesvos si vizeaza depistarea de imigranti turci sau afgani si plasarea ulterioara a acestora in centrul de detentie Pagani de pe Lesvos. Politia de frontiera romana a participat si ea la aceasta vanatoare comuna la nivel european in perioada august-septembrie 2009, soldata pana acum cu arestarea a peste 150 de imigranti, eforturile granicerilor nostri fiind apreciate de Frontex www.ziuaconstanta.ro/rubrici/eveniment/frontieristii-romani-laudati-la-frontex-galerie-foto-84976.html . Este unul din foarte putinele cazuri in care presa a vorbit, in general, despre activitatile agentiei europene, desi sumar si doar la nivel provincial. De obicei autoritatile evita sa faca publica implicarea Romaniei in acest gen de misiuni. Iar populatia este rareori informata despre modul in este securizata granita europeana. Misiunile agentiei Frontex sunt supuse monitorizarilor,dezbaterilor si criticilor in majoritatea tarilor europene, si insusi modul in care Uniunea isi selecteaza imigrantii din tarile africane si asiatice este pus la indoiala de catre activisti, aparatori ai drepturilor omului, organizatii non guvernamentale. Nenumarate proteste anti-Frontex au avut si au loc in Franta, Spania, Marea Britanie, Polonia,Germania, Belgia si alte tari, gesturile de solidaritate cu imigrantii criminalizati aduc impreuna diverse grupuri sociale. In Romania insa, o tara mai ieri livratoare constanta de imigranti “ilegali” in tarile din occident, o tara in care mai ieri se statea la cozi interminabile in fata consulatelor, o tara ai carei oameni au fost si sunt in continuare discriminati pe criterii etnice in occident, nu avem o miscare sociala in sprijinul imigrantilor de aici si emigrantilor romani, nu discutam aproape deloc despre participarea Romaniei la misiunile europene de capturare a refugiatilor, la politica de migratie selectionista europeana, cunoastem foarte putine despre expulzarile zilnice de muncitori asiatici din Romania, si nu stim prea multe nici despre FRONTEX si nici despre metodele mai putin ortodoxe de securizare a granitei estice folosite de ei. Ignoranta mediatica ar fi una dintre explicatii, dar si nivelul scazut de participare si de presiune din partea cetatenilor. Desi romanii au dovedit-o nu odata ca sunt capabili de gesturi de solidaritate spontane cu imigrantii (exemplul evenimentelor din fata ambasadei Chinei de anul trecut), interesul pentru deciziile politice externe, pentru implicarea militara si politieneasca a Romaniei in lume este destul de scazut, gandirea critica in aceste domenii se manifesta aici foarte timid si neregulat. De aceea si titlul acestui articol poate starni controverse si neintelegeri - institutiile militare si de securitate internationale beneficiaza de incredere si sprijin tacit al romanilor, de ce am avea nevoie sa fim aparati de ele...?

Razboaiele "impotriva terorii" trimit in Europa an de an mii de refugiati, subsidiile grandioase din bugetul UE pompate in agriculturile tarilor occidentale contribuie la cresterea continua a exporturilor catre tarile africane si, practic, scoaterea de pe piata a producatorilor autohtoni, care nu mai pot face fata preturilor ieftine europene si iau calea Europei pentru deveni si ei, imigranti “ilegali”. Datoria unui cetatean european (si deci, roman) constient social este sa chestioneze politicile Uniunii care produc aceste realitati, sa ajute, in masura posibilitatilor, imigrantii ne-europeni din jurul sau si sa caute alternative la modelul european de gestiune al migratiei.

Puteti vedea mai jos un filmulet despre misiunile Frontex realizat de activistii pentru drepturile refugiatilor inainte de tabara No Border de la Lesvos:

www.youtube.com/watch?v=kOuFo5egBqE&feature=player_embedded#t=83

Articol preluat de pe www.apatrid.net