Am rasfoit, intr-o stare vecina cu nevroza, cateva din judecatile dedicate scutului anti-racheta. Ma opresc la a comenta doar cateva mostre care prezinta situatia ca atare.
Unul din articolele megalomanice se numeste „A avea sau nu scut american. O problema de barbatie. Si o decizie istorica” [de gasit aici :
http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/a-avea-sau-nu-scut-american-o-problema-de-barbatie-si-o-decizie-istorica-27760.html ], scris de Mihai Gotiu. Chiar din primele randuri observam preocuparea autorului fata de argumentele contestatarilor, printre ele numarandu-se :
1. Semi-isteria generata de eventuale repercursiuni din partea Rusiei.
Cred, sau imi place sa cred, ca acest deziderat e departe de a fi asumat de contestatarii scutului. Mai mult decat atat, genul asta de argumentatie e mai apropriat de retorica neo-conservatoare, care imbratiseaza realismul relatiilor internationale, si foarte departe de a fi dezideratul contestatarilor planurilor de inarmare. Altfel, domnule Gotiu, „Ce o sa spuna Rusia ?” si „a alege dintre doi frati mai mari si certareti” sunt premise ale aceleiasi logici care induc insasi laitmotivul inarmarii. Spatiul international maniheist nu este in mintea celor numiti „contestatari”, ci mai degraba in practicile realismului, pe care il sustineti cu sau fara voie.
2. Periferie vs. Centru
Una din cele mai mari ineptii prezente in articol, dar si in mentalul colectiv romanesc deopotriva, este ca scutul anti-racheta va scoata Romania din periferia lumii. Orice om cu capul pe umeri cred ca isi da seama gandind pret de cateva secunde ca o periferie este definita, in mod ultra-minimalist, mai ales prin incapacitatea de a-si construi singura autonomii, fie ele politice sau culturale. Astfel, a sustine ca o periferie devine non-periferie, mi-e si jena sa folosesc aici sintagma „centru” in acest context, aderand la un sistem ce avantajeaza si prezerva centrul, este una din fanteziile cu care romanii s-au imbatat sute de ani. Insasi faptul ca astazi cea mai mare parte a opiniei publice tanjeste dupa centru spune extrem de multe despre cat de periferici suntem cu adevarat. Exemplul luptei dintre frati, expus putin mai sus, poate fi o traducere la ceea ce tocmai am incercat sa rezum. Romania nu e vreun Oedip, pentru ca pur si simplu nu are o conditie nici la nivelul asta (nici chiar psihica), ba daca as vrea sa fiu carcotas as spune ca a fost si este o victima a conflictului oedipean global, nu un vector oricat de mic.
3. „Scutul antiracheta e garantia democratiei in Romania” – Emil Boc
Domnul Gotiu sesizeaza ca unii contestatari pretind ca afirmatia e departe de a fi „diplomatica”, argumentand in favoarea necontestarii adevarului unui asemenea enunt. „Adevarul” e construit intr-un mod penibil, putin spus – si sunt modest, prin faptul ca stabilitatea politica induce stabilitate economica. Da domnule, toate dictaturile sustinute de SUA in America Latina, Europa sau Asia au fost stabile, e una din conditiile fundamental-necesare, unele poate ca au mers bine din punct de vedere economic, asta daca trecem in revista exemple diverse precum Chile, Spania, Grecia, Turcia, dar n-au avut absolut niciodata nimic de a face cu democratia. Trecand peste confuzia jenanta, sau intentionata, m-a amuzat copios un rand cu adevarat pretentios : „Nu sunt americanii cei care sa-si plaseze trupele si cea mai performanta tehnologie de razboi [...] intr-o zona de conflict ori instabila politic.”. Da, e incredibil cum astazi, chiar in oamenii care pretind de-periferizarea Romaniei mai exista aceasta falsa constiinta a Americii. Nu mai dezvolt subiectul, desi ramane in continuare extraordinar de vazut cum centru se oglindeste in periferici, mentinand in continuare supra-identitati de genul asta. Grandios oricum.
4. Mihai Gotiu se declara amuzat de posibilul scenariu in care Romania ar putea fi o tinta.
Cu adevarat ceva de neprevazut dupa acest magnific gazetar online. Intr-adevar, mai exista si indivizi care cred ca Razboiul Rece n-a lasat victime (desi poate concura la titlul de mare conflagratie a sudului global ). Aici imi pastrez dreptul de a-l numi pe acest domn drept „ilustru periferic” fiindca n-a fost in stare decat sa citeasca istoria centrului, fiindca altfel ar fi tacut si ar fi ramas ...
In concluzie as mai adauga doar cateva aspecte interesante. In primul rand ar fi de cantarit costurile si declaratia administratiei Obama care a avertizat ca SUA nu va plati pentru securitatea altora. Alt aspect interesant este legat de cat de util este acest scut, o interventie interesanta o reprezinta cercetarea unor universitari de la MIT care sustin ca acest sistem poate fi folosit impotriva unor inamici ramasi in urma in cursa inarmarilor si nicidecum impotriva a ceea ce se pretinde azi. [Pentru mai multe informatii vizitati :
http://www.ucsusa.org/assets/documents/nwgs/cm_all.pdf ] Altfel, astept pe de o parte o lamurire „simbolica” macar din partea unor proiecte precum Democracy Now! care nu demult faceau lobby pentru o administratie democrata la Washington, pentru ce ?
